joi, 14 iulie 2011

Din nou despre alteritate












„Respectarea celuilalt se face, în primul rând, prin respectarea valorilor în care crede şi care-i modelează existenţa.”
George Grigore, într-un interviu pentru evz.ro (3 iulie 2011)








luni, 4 aprilie 2011

Mă plîng de toamna aceasta


Cîţi înstrăinaţi
se vor plînge de toamna aceasta
şi de copacii care străjuiesc visele mărilor,
cîţi le vor cosi umbrele,
se vor întoarce din ispitele pădurilor dese,
ai oare vreo întîmplare dintr-o zi anume
pe care s-o schimbăm
cînd plouă
şi ei se întorc dintr-o ţară-ndepărtată,
spune-mi,
vorbele mai au oare o întunecare
care să ne lase
să stăm sub răsfrîngerile copacilor...
şi eu
m-am plictisit
de glasul norilor
furişat abia auzit...
şi eu mă plîng de toamna aceasta ...


Iskandar Habache, trad. Irina Vainovski-Mihai

luni, 21 martie 2011

A fost odată un muzeu (2)


Dragă mamă,
Ca de obicei, îţi scriu ţie, ca tu să îi transmiţi scrisorile tatei, în Italia. Mă gîndesc cu bucurie că el este acolo şi sper să se bucure de o vreme la fel de bună ca aceea de aici. E o vreme perfectă. Chiar dacă nu a fost chiar atît de bună joia trecută, cînd am mers cu Lionel la Kish. Bătea vîntul. Dar tot ţinutul pustiu era înverzit – nu a mai fost niciodată o asemenea primăvară. Am luat cu noi un profesor american – sînt foarte amabilă cu profesorii americani, în speranţa că le vor pomeni unora de faptul că ne gîndim să donăm două milioane pentru un muzeu.

(...)
Domnul Woolley a ţinut o prelegere a doua zi, admirabilă, ca de obicei. Şi în faţa unei audienţe mai mari ca oricînd. Ne-am petrecut toată duminica împreună în noul muzeu (ce va să fie), plănuind dimensiunile pentru vitrinele de perete, cele de interior etc. Cred că acum mi-am făcut o idee despre ce mi-ar trebui urgent, însă doar Domnul ştie cît va dura pînă vor fi realizate şi clădirea gata. Îl tot trag de mînecă pe fiecare cînd am ocazia.

Gertrude Bell despre proiectul de întemeiere a Muzeului Bagdadului într-o scrisoare către mama sa, 31 martie 1926
sursa: The Gertrude Bell Archive, New Castle University Library

duminică, 20 martie 2011

Petra







Metropola nabateilor este aşa-numita Petra („Stînca”). Căci localitatea este clădită într-un loc neted, pe cîmpie, dar locul este înconjurat de stînci prăpăstioase şi povîrnite în exterior, cu izvoare bogate pentru alimentarea cisternelor şi a grădinilor, în interior. În afara acestui brîu de stînci, întreaga regiune este pustie în cea mai mare parte a ei şi mai cu seamă înspre Iudeia. Tot pe aici trece şi cel mai scurt drum, şi anume, de trei sau patru zile pînă la Hieracus, de cinci zile pînă la crîngul de palmieri.




Petra este condusă de un rege ales mereu din familia regală. Regele are ca purtător de grijă pe unul din tovarăşii săi, numit frate. Oraşul este cîrmuit după legi foarte bune.

Athenodorus, filosoful şi prietenul nostru, care a rămas mai mult timp la Petra, povestea despre aceştia cu multă admiraţie. Căci, după cum spune el, a găsit statorniciţi aici mulţi romani şi mulţi alţi străini. Pe străni i-a văzut de multe ori legiuindu-se prin procese, şi unii contra altora şi contra băştinaşilor, dar n-a observat pe nici unul dintre băştinaşi purtîndu-se pe la judecăţi, ci trăind în deplină înţelegere.


(Strabon, Geografia, trad. Felicia Vanţ-Ştef)


Petra pe site-ul interactiv Patrimonium Mundi