Lectura senină a unui text arab clasic

Cum ar trebui citit un asemenea text, cum ar trebui descifrată terminologia lui Ibn Sina? Din perspectiva precedentului grec şi a versiunilor ulterioare în latină - pare a ne sugera bogatul şi rigurosul aparat critic ce însoţeşte volumul publicat la Editura Polirom.

Din perspectiva culturii arabo-islamice care a făcut-o posibilă şi în cadrul căreia a funcţionat - ne propune traducătorul textului din arabă, George Grigore. Familiar acestei culturi şi cu o experienţă semnificativă în transpunerea unor lucrări medievale esenţiale (scrise de autori ca Al-Ghazali, Ibn Tufayl, Ibn Ruşd), George Grigore ne oferă în limba română o lectură plurivalentă, dar senină, decupând cu eleganţă fluiditatea textului arab în fraze când sincopate, când sinuoase.
Irina Vainovski-Mihai, recenzie la: Ibn Sina (Avicenna), Cartea definiţiilor, ediţie trilingvă, Polirom, 2012

A fost odată un muzeu (2)

Dragă mamă,
Ca de obicei, îţi scriu ţie, ca tu să îi transmiţi scrisorile tatei, în Italia. Mă gîndesc cu bucurie că el este acolo şi sper să se bucure de o vreme la fel de bună ca aceea de aici. E o vreme perfectă. Chiar dacă nu a fost chiar atît de bună joia trecută, cînd am mers cu Lionel la Kish. Bătea vîntul. Dar tot ţinutul pustiu era înverzit – nu a mai fost niciodată o asemenea primăvară. Am luat cu noi un profesor american – sînt foarte amabilă cu profesorii americani, în speranţa că le vor pomeni unora de faptul că ne gîndim să donăm două milioane pentru un muzeu.
(...)
Domnul Woolley a ţinut o prelegere a doua zi, admirabilă, ca de obicei. Şi în faţa unei audienţe mai mari ca oricînd. Ne-am petrecut toată duminica împreună în noul muzeu (ce va să fie), plănuind dimensiunile pentru vitrinele de perete, cele de interior etc. Cred că acum mi-am făcut o idee despre ce mi-ar trebui urgent, însă doar Domnul ştie cît va dura pînă vor fi realizate şi clădirea gata. Îl tot trag de mînecă pe fiecare cînd am ocazia.

Gertrude Bell despre proiectul de întemeiere a Muzeului Bagdadului într-o scrisoare către mama sa, 31 martie 1926
sursa: The Gertrude Bell Archive, New Castle University Library

Petra

Metropola nabateilor este aşa-numita Petra („Stînca”). Căci localitatea este clădită într-un loc neted, pe cîmpie, dar locul este înconjurat de stînci prăpăstioase şi povîrnite în exterior, cu izvoare bogate pentru alimentarea cisternelor şi a grădinilor, în interior. În afara acestui brîu de stînci, întreaga regiune este pustie în cea mai mare parte a ei şi mai cu seamă înspre Iudeia. Tot pe aici trece şi cel mai scurt drum, şi anume, de trei sau patru zile pînă la Hieracus, de cinci zile pînă la crîngul de palmieri.

Petra este condusă de un rege ales mereu din familia regală. Regele are ca purtător de grijă pe unul din tovarăşii săi, numit frate. Oraşul este cîrmuit după legi foarte bune.

Athenodorus, filosoful şi prietenul nostru, care a rămas mai mult timp la Petra, povestea despre aceştia cu multă admiraţie. Căci, după cum spune el, a găsit statorniciţi aici mulţi romani şi mulţi alţi străini. Pe străni i-a văzut de multe ori legiuindu-se prin procese, şi unii contra altora şi contra băştinaşilor, dar n-a observat pe nici unul dintre băştinaşi purtîndu-se pe la judecăţi, ci trăind în deplină înţelegere.

(Strabon, Geografia, trad. Felicia Vanţ-Ştef)

Petra pe site-ul interactiv Patrimonium Mundi

Cultura discretă

Ne lamentăm că nu sîntem prezenţi în lume sau sîntem aşa cum nu merităm. Zgomotos. Şi în aceeaşi măsură nu ştim să aflăm (sau nu vrem, pentru că un simplu clic ne aduce atît de aproape tot ceea ce ar trebui să aflăm), nu ştim să apreciem ceea ce pînă la urmă aflăm, pentru a spune mai departe cu seninătate. Pentru că nu ne plac veştile senine şi discrete.

Cu discreţie, seninătate şi modestia faptului necesar bine făcut, profesorul George Grigore rînduieşte în limba română răsadurile filosofiei arabe prin traducerile sale, ne reprezintă ca ambasador al Alianţei Civilizaţiilor, culege basme, cuvinte, experienţe prin drumurile sale orientale, întîlneşte şefi de stat.



Sîntem totuşi prezenţi în mod lăudabil datorită unor asemenea oameni care ar merita să fie mai mult în gîndurile şi în aprecierile noastre.

Oile Arabiei

Cît am vorbit despre plantele aromate e de ajuns; toată ţara Arabiei răspîndeşte de pe urma lor o mireasmă minunată. Tot acolo găseşti două soiuri de oi, care merită să te uimească şi care nu se mai află nicăieri altundeva. Unul din ele are cozile lungi, cam de trei coţi care, dacă ciobanul le-ar lăsa să se tîrască după oi, s-ar acoperi de răni tot frecîndu-se de pămînt. Numai că fiecare cioban se pricepe la dulgherie: ei meşteresc un fel de roabe pe care le pun sub cozile oilor; fiecare oaie are, prin urmare, coada legată de cîte o roabă. Celălalt soi de oi are cozile late, ajungînd şi pînă la un cot lăţime.

(Herodot, Istorii, trad. Adelina Piatkowski)

Nebunie şi adevăr

O ţară fără balamuc e pustie.

(Proverb arab, trad. Ilie Bădicuţ)