sâmbătă, 20 octombrie 2012
Lectura senină a unui text arab clasic
vineri, 15 iulie 2011
Studierea limbilor orientale (1)

- chineză
Universitatea din Bucureşti
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir"
Universitatea "Hyperion" din Bucureşti

- japoneză
Universitatea din Bucureşti
Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir"
Universitatea "Hyperion" din Bucureşti

- persană
Universitatea din Bucureşti

luni, 15 noiembrie 2010
A fi floare

coboară în apă, pune stăpânire pe vază,
iar floarea nu află nimic altceva de făcut
decât să se predea:
îi inchină morţii frunzele aplecate.
Poezie de Ali Ahmad Said Asbar (Adunis), trad. Irina Vainovski-Mihai
sâmbătă, 21 iunie 2008
Termenul de „arab”
Profetul Islamului era, desigur, un arab din Arabia, araba literară era limba Revelaţiei coranice, limba liturgică a Rugăciunii, limba şi instrumentul conceptual care au fost utilizate atît de arabi cît şi de nearabi pentru a edifica una dintre literaturile cele mai abundente din lume, cea în care se exprimă cultura islamică. Totuşi, sensul specificităţilor etnice evoluează de-a lungul secolelor. În zilele noastre, termenul „arab” se referă, atît în folosirea curentă cît şi în utlizarea oficială, la un concept etnic, naţional şi politic precis, cu care nu coincid nici conceptul religios de „Islam”, nici limitele universului său. Dimpotrivă, popoarele arabe sau arabizate nu sînt decît o facţiune minoritară în ansamblul lumii islamice. Ecumenicitatea conceptului religios de „Islam” nu poate fi nici transferată, nici restrînsă la limitele unui concept etnic sau naţional, profan.
vineri, 20 iunie 2008
Cuvîntul şi aspiraţiile tale
Poate că aspiraţiile tale nu se înalţă la nivelul acestor cuvinte, ci ele se află mai jos de piscul lor. Aşadar, alege pentru tine însuţi cuvintele care sînt mai aproape de înţelegerea ta şi mai nimerite pentru slăbiciunea ta.
sâmbătă, 7 iunie 2008
Valoarea cuvîntului în cultura arabă
Probabil că nici un alt popor din lume nu manifestă o asemenea admiraţie plină de entuziasm faţă de expresia literară şi nu este atît de impresionat de cuvînt, rostit sau scris, ca arabii. Aproape nici o altă limbă în afară de arabă nu pare să poată exercita o asemenea influenţă irezistibilă asupra mentalităţii celor care o vorbesc. Şi în timpurile moderne, la Bagdad, Damasc şi Cairo, publicul poate fi puternic impresionat de un recital de poezie, doar vag înţeles, şi de cîte un discurs ţinut în limba clasică, chiar dacă nu este priceput în întregime. Ritmul, rima, muzica au asupra lor efectul a ceea ce se numeşte „magia permisă” (sihr halal).



