masterat SPAŢIUL ISLAMIC

Admitere la masteratul SPAŢIUL ISLAMIC, SOCIETĂŢI, CULTURI, MENTALITĂŢI – sesiunea septembrie

Programul de masterat Spaţiul islamic: societăţi, culturi, mentalităţi, acreditat în anul 2007, este conceput ca un program de studii multidisciplinare, axat pe o arie culturală care se bucură de un interes legitim la ora actuală, atât pe plan local, cât şi internaţional, date fiind evoluţiile politice, economice şi culturale din ultimii ani: conflictele din Orientul Mijlociu, tensiunile generate de disoluţia fostei Iugoslavii, aspiraţia Turciei de a adera la Uniunea Europeană, revoluţiile şi tensiunile din ţări islamice precum Tunisia, Algeria, Egiptul şi Siria.

Planul de invăţământ al masteratului poate fi consultat aici.

Detalii despre sesiunea de admitere din septembrie se găsesc aici.

Vălul islamic

“Turcia (alături de Franţa şi Germania) se află pe picior de egalitate cu Arabia Saudită şi Iranul. Fiecare dintre aceste ţări consideră vălul ca fiind o marcă a identităţii religioase. În mod egal, femeile sunt captive ale doctrinelor seculare radicale, ale celor wahabite, islamiste sau musulmane şiite. Nici una dintre aceste doctrine nu are încredere în faptul că femeile au capacitatea de a decide singure cum să se poarte cu propriul lor corp şi dacă să poarte văl sau nu.”
Marnia Lazreg, Questioning the Veil: Open Letters to Muslim Women, Princeton University Press, 2009, pp. 60-61

Sursa ilustraţiei: Watan

Din nou despre alteritate

„Respectarea celuilalt se face, în primul rând, prin respectarea valorilor în care crede şi care-i modelează existenţa.”
George Grigore, într-un interviu pentru evz.ro (3 iulie 2011)

Vălul islamic

...Turcia (la fel ca Franţa şi Germania) se află astfel pe picior de egalitate cu Arabia Saudită şi Iranul. Fiecare dintre aceste ţări consideră că vălul exprimă identitatea religioasă. Femeile sînt ţinute ostatice de seculariştii radicali şi, deopotrivă, de wahabiţi, islamişti şi şiiţi. Nici unii dintre ei nu au încredere în faptul că femeile au capacitatea de a decide singure cum să se comporte cu propriul lor corp şi dacă să poarte văl sau nu.

Marnia Lazreg, Questioning the Veil: Open Letters to Muslim Women, Princeton University Press, 2009, pp. 60-61

Narghileaua şi progresul social

În anul 1930, în Grecia se consumau încă 9000 de narghilele pe an. Renunţarea, în prezent, la narghilea este în strînsă legătură cu dorinţa de detaşare de o cultură cotidiană resimţită ca „orientală” şi, în consecinţă, „contrară progresului social”.

(George Drettas, Tabacs d’Orient. Balkans et Anatolie)

„Los turcos”

Simbol elocvent al simplificărilor de vocabular ale culturii europene, aceşti emigranţi [de la sfîrşitul sec. XIX – începutul sec. XX], toţi arabi, în majoritate creştini, sînt numiţi în America Latină turcos: nu vin ei oare din ţara „Marelui Turc”?

(Georges Corm, Europa şi Orientul. De la balcanizare la libanizare. Istoria unei modernităţi neîmplinite, trad. Ioana Rotund)

Problema identităţii

[La mijlocul secolului XX], într-o mare măsură, problema identităţii era exprimată în termenii relaţiei dintre moştenirea trecutului şi necesităţile prezentului. Trebuia oare ca popoarele arabe să urmeze o cale trasată din exterior sau să îşi găsească singuri, în propria cultură, valorile care să îi ghideze într-o lume modernă? O asemenea întrebare a exprimat clar dilemele privind identitatea şi independenţa.

(Albert Hourani, A History of the Arab Peoples)