căci orice chinuri şi strădanii sunt deşarte...

Fără nicio îndoială, nicio altă formă de artă nu este atât de iubită precum poezia în Iran. Se poate spune că ea este arta supremă a culturii iraniene, expresia cea mai înaltă, cea mai rafinată, cea mai plină de strălucire a geniului iranian dintotdeauna.

George Grigore, în Poeme persane. Baha Taher, Saadi, Omar Khayyam, Rumi, Şabestari, Hafez, trad. Otto Starck, Cuvânt înainte George Grigore, Ed. Herald 2013, p. 5

Pe Tabla vieţii toate de un semn au parte,
şi Pana binelui şi răul le împarte.
Ursitei i s-a dat ce i s-a cuvenit.
Deci orice chinuri şi strădanii sunt deşarte.

Omar Khayyam, în Poeme persane. Baha Taher, Saadi, Omar Khayyam, Rumi, Şabestari, Hafez, trad. Otto Starck, Cuvânt înainte George Grigore, Ed. Herald 2013, p. 26

Mă plîng de toamna aceasta

Cîţi înstrăinaţi

se vor plînge de toamna aceasta

şi de copacii care străjuiesc visele mărilor,

cîţi le vor cosi umbrele,

se vor întoarce din ispitele pădurilor dese,

ai oare vreo întîmplare dintr-o zi anume

pe care s-o schimbăm

cînd plouă

şi ei se întorc dintr-o ţară-ndepărtată,

spune-mi,

vorbele mai au oare o întunecare

care să ne lase

să stăm sub răsfrîngerile copacilor...

şi eu

m-am plictisit

de glasul norilor

furişat abia auzit...

şi eu mă plîng de toamna aceasta ...

Iskandar Habache, trad. Irina Vainovski-Mihai

Slăbiciunea şi îndatorirea fiinţei umane

Spre deosebire de animale, omul se naşte fără nici o idee despre viaţă şi mediul ce-l înconjoară, dar şi cu nevoia de a învăţa toate cele necesare. Incapabil de a cunoaşte totul despre viaţă chiar şi după douăzeci de ani, el trebuie să continue cu învăţatul pînă la sfârşitul vieţii sale. El pare a fi trimis pe această lume cu atât de multă slăbiciune şi neputinţă că îi trebuie aproape doi ani să înveţe să umble. Abia după cincisprezece ani el poate face deosebirea dintre bine şi rău şi prin aceea că trăieşte în societate el ajunge la un punct în care poate distinge ce este bun şi ce este rău pentru el. Aşa se face că îndatorirea principală a omului, cea intrinsecă existenţei sale, este aceea de a căuta perfecţiunea prin învăţătură şi prin venerarea lui Dumnezeu.

Badiuzzaman Said Nursi, Cuvinte, trad. George Grigore, Nesil Matbaacilik, 2002, p. 62

Război şi pace

Cele mai tari şi mai isteţe popoare sunt cele care refuză lupta şi se învoiesc asupra plăţii pentru ea, căci fără luptă, plata înseamnă bunuri, vorbe şi muncă. În luptă, plata înseamnă suflete şi trupuri.

Kalila şi Dimna sau poveştile lui Bidpai, trad. George Grigore, Ed. Polirom, 2010, p. 103