„Lumea arabă este în clocot”, declara al-Jazeera pe 27 ianuarie [2011], în timp ce în regiune aliaţii occidentali „îşi pierd rapid influenţa”. Unda de şoc a fost pusă în mişcare de revolta zguduitoare din Tunisia, care a alungat un dictator sprijinit de Occident şi a avut reverberaţii mai ales în Egipt, unde demonstranţii au învins poliţia violentă a unui dictator. Observatorii au comparat evenimentele cu răsturnarea regimurilor comuniste din Europa de Est din 1989, dar există şi diferenţe importante.
În primul rând, nu există un Mihail Gorbaciov printre marile puteri care îi sprijină care îi sprijină pe dictatorii arabi. În schimb, Washingtonul şi aliaţii săi merg pe principiul ferm că democraţia este acceptabilă numai în măsura în care se conformează obictivelor strategice şi economice: aceasta funcţionează pe teritoriul inamic (până la un punct), dar nu în curtea noastră, vă rog, dacă nu este „îmblânzită” cum se cuvine.
O comparaţie cu situaţia din 1989 are o oarecare validitate: România, unde Washingtonul şi-a menţinut sprijinul pentru Nicolae Ceauşescu, cel mai rău dintre dictatorii est-europeni, până când alianţa a devenit imposibil de susţinut. Apoi, Washingtonul a susţinut răsturnarea lui şi trecutul a fost şetrs cu buretele.
Este un şablon cunoscut: Ferdinand Marcos, Jean-Claude Duvalier, Chun Do Hwan, Suharto şi mulţi alţi gangsteri utili. S-ar putea adeveri în cazul lui Hosni Mubarak, pe lângă eforturile obişnuite menite să asigure că un regim succesor nu se va abate prea mult de la calea aprobată. sâmbătă, 10 noiembrie 2012
Lumea arabă este în clocot
„Lumea arabă este în clocot”, declara al-Jazeera pe 27 ianuarie [2011], în timp ce în regiune aliaţii occidentali „îşi pierd rapid influenţa”. Unda de şoc a fost pusă în mişcare de revolta zguduitoare din Tunisia, care a alungat un dictator sprijinit de Occident şi a avut reverberaţii mai ales în Egipt, unde demonstranţii au învins poliţia violentă a unui dictator. Observatorii au comparat evenimentele cu răsturnarea regimurilor comuniste din Europa de Est din 1989, dar există şi diferenţe importante.
În primul rând, nu există un Mihail Gorbaciov printre marile puteri care îi sprijină care îi sprijină pe dictatorii arabi. În schimb, Washingtonul şi aliaţii săi merg pe principiul ferm că democraţia este acceptabilă numai în măsura în care se conformează obictivelor strategice şi economice: aceasta funcţionează pe teritoriul inamic (până la un punct), dar nu în curtea noastră, vă rog, dacă nu este „îmblânzită” cum se cuvine.
O comparaţie cu situaţia din 1989 are o oarecare validitate: România, unde Washingtonul şi-a menţinut sprijinul pentru Nicolae Ceauşescu, cel mai rău dintre dictatorii est-europeni, până când alianţa a devenit imposibil de susţinut. Apoi, Washingtonul a susţinut răsturnarea lui şi trecutul a fost şetrs cu buretele.
Este un şablon cunoscut: Ferdinand Marcos, Jean-Claude Duvalier, Chun Do Hwan, Suharto şi mulţi alţi gangsteri utili. S-ar putea adeveri în cazul lui Hosni Mubarak, pe lângă eforturile obişnuite menite să asigure că un regim succesor nu se va abate prea mult de la calea aprobată. sâmbătă, 20 octombrie 2012
Lectura senină a unui text arab clasic
Cum ar trebui citit un asemenea text, cum ar trebui descifrată terminologia lui Ibn Sina? Din perspectiva precedentului grec şi a versiunilor ulterioare în latină - pare a ne sugera bogatul şi rigurosul aparat critic ce însoţeşte volumul publicat la Editura Polirom.
Din perspectiva culturii arabo-islamice care a făcut-o posibilă şi în cadrul căreia a funcţionat - ne propune traducătorul textului din arabă, George Grigore. Familiar acestei culturi şi cu o experienţă semnificativă în transpunerea unor lucrări medievale esenţiale (scrise de autori ca Al-Ghazali, Ibn Tufayl, Ibn Ruşd), George Grigore ne oferă în limba română o lectură plurivalentă, dar senină, decupând cu eleganţă fluiditatea textului arab în fraze când sincopate, când sinuoase.
Irina Vainovski-Mihai, recenzie la: Ibn Sina (Avicenna), Cartea definiţiilor, ediţie trilingvă, Polirom, 2012
marți, 22 noiembrie 2011
Puterea frumuseţii

Viaţa e trecătoare ca un vis fugar. Îmi amintesc, de pildă, ce trist am fost la moartea tatei şi ce lacrimi amare am vărsat. Dar acum, de fiecare dată când în minte îmi revine amintirea lui, mă întreb: Oare omul acesta a trăit cu adevărat pe pământ sau a fost doar o închipuire ce mi s-a arătat în umbrele asfinţitului?! Asta e viaţa. Ce folos au cei puternici de ceea ce au dobândit cu forţa? Ce fac cu avuţia cei ce s-au muncit să o obţină? Cu ce s-au ales cei puternici din puterea lor? Nu sunt toate acestea ca vânarea de vânt? Puterea poate fi nebunie, înţelepciunea o greşeală şi bogăţia egoism. Desfătarea, în schimb, e desfătare şi nu poate fi nimic altceva. Tot ce e lipsit de frumuseţe e ca şi cum n-ar fi.
Naghib Mahfuz, Rhadopis din Nubia, trad. Irina Vainovski-Mihai, Ed. Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, 2011, p. 53
Coperta de Angela Rotaru
Naghib Mahfuz, Rhadopis din Nubia, trad. Irina Vainovski-Mihai, Ed. Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, 2011, p. 53
Coperta de Angela Rotaru
marți, 26 iulie 2011
Vălul islamic

“Turcia (alături de Franţa şi Germania) se află pe picior de egalitate cu Arabia Saudită şi Iranul. Fiecare dintre aceste ţări consideră vălul ca fiind o marcă a identităţii religioase. În mod egal, femeile sunt captive ale doctrinelor seculare radicale, ale celor wahabite, islamiste sau musulmane şiite. Nici una dintre aceste doctrine nu are încredere în faptul că femeile au capacitatea de a decide singure cum să se poarte cu propriul lor corp şi dacă să poarte văl sau nu.”
Marnia Lazreg, Questioning the Veil: Open Letters to Muslim Women, Princeton University Press, 2009, pp. 60-61
Sursa ilustraţiei: Watan
Marnia Lazreg, Questioning the Veil: Open Letters to Muslim Women, Princeton University Press, 2009, pp. 60-61
Sursa ilustraţiei: Watan
Etichete:
cultura islamica,
doctrina,
femei,
hijab,
identitate,
islam,
niqab,
religie,
siiti,
val islamic,
vestimentatie
vineri, 15 iulie 2011
Studierea limbilor orientale (1)
Unde puteţi învăţa o limbă orientală la nivel de licenţă.


- chineză
Universitatea din Bucureşti
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir"
Universitatea "Hyperion" din Bucureşti

- japoneză
Universitatea din Bucureşti
Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir"
Universitatea "Hyperion" din Bucureşti

- persană
Universitatea din Bucureşti

Etichete:
chineza,
coreeana,
facultate,
hindi,
japoneza,
limba araba,
limbi orientale,
limbi straine,
persana,
studii de licenta,
turca,
universitate
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



