Ca vulturul în ceruri

Adesea-ntr-o năvală, pe-un cal cu păr mărunt,

prelung şi subţiratec, duşmanii îi înfrunt;

grumazul său, strunit, i-un scripet care urcă,

venind văd privitorii o pată,-un nor cărunt,

pămîntu-l mărunţeşte şi-l arde unde-aleargă,

cu burta suptă, muşchii întinşi în miez rotund;

cu ochi adînci; înoată cu gleznele din faţă,

iar gleznele din spate parcă împing în prund.

(Imru’ al-Qays, Ca vulturul în ceruri, trad. Grete Tartler)