Cu ochii de gazelă, la gît o vînă-i bate
şi părul despletit îi joacă-ntins pe spate;
obrazul e un licăr de sabie tăioasă
de-un meşter şlefuită pîn’ la orbire, poate.
E palma-mpodobită cu degete de ciucuri,
alene răsuciţi, mătăsuri parfumate;
curbura-ncheieturii atîta de perfectă
că nu-i chip să te saturi orcît priveşti: agat e.
Spre cel din patul ei se-apleacă precum duna
cu şolduri de nisipuri alene înclinate.
Ca antilopa vine spre ierbile păşunii,
ca o gazelă pleacă, văzduhul să-l săgeate.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu